PROIECTMDB - INIMA
PROIECTE CONTABILITATE+MDB
Meniu site

Sondajul nostru
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 6

Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

                                                           INIMA
Bătăile inimii, privit la tomografie prin rezonanţă magnetică
Poziţia inimii în corp.
Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică. Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.
Inima umană: 1. Atriu drept; 2. Atriu stâng; 3. Vena cavă superioară; 4.Aorta; 5. Arteră pulmonară; 6. Venă pulmonară; 7. Valva mitrală; 8. Valva aortică; 9. Ventricul stâng; 10. Ventricul drept; 11. Vena cavă inferioară; 12. Valva tricuspidă; 13. Valva pulmonară

Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 - 12 cm, și poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei si 275 la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinându-se de diafragmă.


Parametrii generali

Frecvența cardiacă normală este de 75 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4 l/min.
Presiunea:

  • sistolică - 105-130 mmHg
  • diastolică - de 60-80 mmHg
  • medie - 95-100 mmHg
  • pulsului - 50 mmHg

Afecțiuni ale inimii

  1. Endocardite - inflamarea endocardului și a valvelor inimii.
  2. Miocardite - inflamații ale miocardului.
  3. Pericardite - inflamații ale pericardului.
  4. Insuficiența cardiacă - inima nu mai poate asigura o circulație normală a sângelui.
  5. Cardiopatia ischemică - apare ca o consecință a aterosclerozei coronariene, ceea ce are ca efect oxigenarea insuficientă a inimii.Este acompaniată de angina pectorală și duce în final, la infarctul miocardic (astuparea completă și definitivă a unei artere coronare)

Boli ale vaselor de sânge

  1. Ateroscleroza - îngroșarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în peretele vascular.
  2. Arteritele - inflamații ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
  3. Flebitele - inflamația venelor
  4. Tromboflebitele - inflamații ale venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene.
  5. Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la atrofii musculare, ulcerații ale gambelor, edeme cronice masive (picioare "de elefant")

Cauze


Fibrilatia atriala este determinata de disfunctii ale activitatii electrice ale inimii. Boli care afecteaza miocardul (muschiul inimii) sau suprasolicita inima, frecvent determina aparitia fibrilatiei atriale.

Aceste boli sunt:

-hipertensiunea arteriala, o afectiune in care sangele exercita o presiune crescuta asupra peretilor arterelor; valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: 119 mmHg tensiunea arteriala sistolica si 79 cea diastolica
-afectiunile coronarelor si infarctul miocardic acut: bolile arterelor coranare sunt cauzate de formarea placilor de ateroscleroza (depozite de lipide in peretele vaselor) in interiorul lor; aceste vase alimenteaza miocardul cu sange bogat in oxigen
-insuficienta cardiaca apare atunci cand inima nu mai poate pompa eficient sangele in circulatie
-afectiuni ale valvelor inimii (valvulopatii): cel mai frecvent este interesata valva mitrala (valva situata intre atriul si ventriculul stang); aceste afectiuni apar cand valva e deteriorata sau ingustata si nu mai poate controla eficient fluxul de sange prin sau la iesirea din inima
-cardiomiopatiile: afectiuni in care muschiul inimii este afectat si astfel scade cantitatea de sange care poate fi pompata de inima
-miocarditele: afectiuni inflamatorii ale miocardului si pot apare dupa infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza
-boala reumatismala cardiaca: afectiune a inimii in care sunt distruse miocardul si valvele, in cadrul bolii numite reumatism articular acut
-boli congenitale ale inimii: modificari ale structurii inimii prezente de la nastere
-pericarditele (afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si endocarditele (afectiuni inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in evolutia acestor boli pot apare leziuni ale miocardului si/sau valvelor
-sindromul Wolff-Parkinson-White: determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale inimii.

Chirurgia cardiaca, ca de exemplu by-pass-ul coronarian sau chirurgia valvelor, pot determina aparitia fibrilatiei atriale. Pentru persoanele peste 65 ani, orice interventie chirurgicala poate declansa fibrilatia atriala si creste riscul de aparitie a accidentelor vasculare cerebrale. In aceste conditii fibrilatia atriala poate fi de scurta durata, iar tratamentul restabileste de obicei ritmul normal intr-un interval de aproximativ 2 luni.
Alte afectiuni ce pot cauza fibrilatie atriala sunt:
-bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC): grup de afectiuni in care respiratia este dificila, pentru ca aerul este eliminat cu dificultate din plamani
-pneumonia: inflamatie a tesutului pulmonar cauzata de infectii bacteriene sau virale
-embolismul pulmonar: intreruperea brusca a fluxului de sange la nivelul unei artere de la nivelul plamanilor
-hipertiroidism: boala in care glanda tiroida produce hormoni specifici in exces
-consumul excesiv de alcool pentru o perioada lunga de timp poate fi o cauza de fibrilatie atriala; un studiu recent a demonstrat ca marii consumatori de bauturi alcoolice dezvolta mai frecvent aritmii decat cei care nu consuma alcool sau cei care il consuma ocazional; de asemenea, consumul unei cantitati mari de alcool intr-un timp scurt determina episoade de fibrilatie atriala
-consumul de stimulante ale activitatii cardiace (medicamente: teofilina, amfetamine, decongestionante ce contin pseudo-efedrina; droguri: cocaina, metamfetaminele; excesul de nicotina si cafeina).
Fibrilatia atriala determinata de afectiuni tratabile, ca de exemplu pneumonia sau hipertiroidismul, se remite de obicei, odata cu vindecarea bolii de baza. Fibrilatia atriala apare uneori la persoane sanatoase, aceasta fiind denumita fibrilatie atriala izolata si reprezinta mai putin de 10% din cazurile de fibrilatie atriala.

Simptome


Simptomele fibrilatiei atriale sunt:
-palpitatii (senzatia de bataie a inimii mult mai repede si mai neregulat decat de obicei)
-puls neregulat
-dispnee (respiratie dificila, lipsa de aer) care apare mai ales in timpul efortului fizic sau a emotiilor puternice
-fatigabilitate (oboseala)
-ameteli, stare de confuzie
-senzatie de cap usor sau lesin
-dureri toracice (angina).
Fibrilatia atriala este frecvent diagnosticata in timpul unor consultatii medicale de rutina pentru ca majoritatea acestor pacienti sunt asimptomatici (nu au nici un simptom care sa sugereze fibrilatia atriala). Alti pacienti pot prezenta doar un puls neregulat. Fibrilatia atriala poate debuta cu simptome usoare, care se pot agrava rapid sau in cursul zilelor urmatoare. De aceea este important ca diagnosticul si tratamentul acestei afectiuni sa se faca cat mai rapid. Complicatii importante, ca accidentele vasculare cerebrale, insuficienta cardiaca si infarctul miocardic, pot apare inaintea diagnosticarii fibrilatiei atriale.

Factori de risc


Factorii de risc incriminati sunt:
-varsta peste 60 ani
-rasa alba
-sexul masculin
-insuficienta cardiaca
-valvulopatii
-hipertensiunea arteriala
-bolile coronarelor si infarctul miocardic acut
-chirurgia cardiaca
-istoric de reumatism articular acut
-infectii ca pneumoniile sau endocarditele
-boli pulmonare ca astmul sau bronhopneumopatia obstructiva cronica
-afectiuni metabolice ca hipertiroidismul, diabetul zaharat
-consumul de alcool
-consumul de stimulante ale activitatii cardiace
-bolile cardiace congenitale si chirurgia reparatorie a acestora.

Consultul de specialitate


Atunci cand apar urmatoarele simptome este necesara asistenta medicala de urgenta:
- dureri toracice severe
- simptomele unui accident vascular cerebral
- stari de lesin
- batai neregulate ale inimii.
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar:
- ritm cardiac neregulat
- palpitatii
- senzatia de cap usor, confuzie, ameteala neexplicate
- stare de lesin
- dispnee ce se agraveaza la efortul fizic.

Fibrilatia atriala recurenta


Studii recente au stabilit o legatura intre apneea obstructiva de somn (intreruperea fluxului de aer catre plamani in timpul somnului pentru intervale de aproximativ 10 secunde sau mai mult, de mai multe ori pe noapte) si fibrilatia atriala. Tot aceste studii au demonstrat ca pacientii cu apnee obstructiva de somn au un risc mai mare de recidiva dupa ce fibrilatia atriala a fost transformata in ritm cardiac normal. Apneea de somn obstructiva are ca urmare, faptul ca tesuturile nu primesc destul oxigen, ceea ce la nivel cardiac poate determina aparitia fibrilatiei atriale. Pacientii cu fibrilatie atriala si mai ales acei pacienti care sunt si obezi, trebuie investigati in vederea depistarii existentei apneei de somn obstructive. Tratamentul acestei afectiuni reduce riscul de aparitie a fibrilatiei atriale.

Medici specialisti recomandati


-medicul generalist
-medicul de familie
-medicul cardiolog
-medicul de medicina interna.
De obicei nivelul de asistenta medicala necesar unui anumit pacient, depinde de severitatea simptomelor si de complexitatea bolii; astfel majoritatea pacientilor cu simptome usoare sau a caror aritmie nu determina complicatii, pot fi urmariti si tratati de medicul de familie, iar cei care au simptome severe trebuie sa se adreseze medicului specialist cardiolog pentru tratament si urmarire.

Investigatii


Electrocardiograma este cea mai eficienta metoda folosita pentru a depista fibrilatia atriala. Electrocardiograma reprezinta inregistrarea activitatii electrice a inimii. De obicei odata cu ea se efectueaza istoricul bolii, examenul fizic si o radiografie toracica. In timpul examinarii se masoara tensiunea arteriala pentru a depista cazurile de hipertensiune arteriala.
Daca se suspecteaza existenta unei fibrilatii atriale episodice, se poate folosi un aparat care inregistreaza ritmul cardiac continuu, de obicei pe o perioada de 24 ore. Acest procedeu e cunoscut sub numele de electrocardiograma Holter sau electrocardiograma de 24 ore.
Se pot efectua si alte teste care pot determina daca exista o afectare valvulara sau miocardica. Testul de efort indica daca exista sau nu o afectare a vaselor coronare. Ecocardiograma aduce numeroase informatii despre starea structurala si functionala a inimii: poate evidentia afectarea valvelor, cat de eficient trimite inima sangele in circulatie si de asemenea, indica daca exista sau nu insuficienta cardiaca sau infarctul miocardic.
Daca in cadrul tratamentului fibrilatiei atriale se administreaza anticoagulante, sunt necesare teste repetate pentru evaluarea capacitatii de coagulare a sangelui (timpul de protrombina).

Fibrilatia atriala este o tahiaritmie supraventriculara caracterizata prin activitate electrica cardiaca dezorganizata si deteriorare progresiva a functiei electromecanice atriale.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie intilnita in practica clinica. Aceasta afecteaza peste 5% dintre populatia peste 69 de ani. Prevalenta fibrilatiei atriale creste cu virsta si este asociata cu factori de risc cardiovasculari cum ar fi hipertensiunea, boala arteriala coronariana si valvulara si diabet.

Datele studiilor de caz arata ca fibrilatia atriala este asociata cu un risc crescut de deces, mai ales datorita asocierii cu afectiuni tromboembolice. Multi pacienti pot fi asimptomatici. Cei care prezinta manifestari clinice datorita fibrilatiei atriale experimenteaza: palpitatii, dispnee, fatigabilitate, ameteli, angina si insuficienta cardiaca decompensata. In plus fibrilatia atriala poate fi acompaniata de disfunctie hemodinamica, tahicardie si tromboembolism sistemic.

Aproximativ 15-25% dintre atacurile de cord pot fi atribuite fibrilatiei atriale. Factorii de risc cunoscuti cuprind sexul masculin, boala cardiaca valvulara, istoric pozitiv de infarct miocardic, diabet si hipertensiune. Factorii de risc aditionali cum ar fi virsta inaintata si istoricul de infarct miocardic in antecedente plaseaza pacientii cu fibrilatie atriala preexistenta la un risc mai mare de deces decit infarctul miocardic.

In timpul fibrilatiei atriale, contractiile atriilor sunt atit de rapide incit peretii atriali nu reusesc sa tina ritmul si prezinta o activitate electromecanica dezorganizata. Drept rezultat singele nu mai este pompat normal spre ventriculi. In timpul fibrilatiei atriale ritmul atrial este neregulat influentindu-l pe cel ventricular. Activitatea dezorganizata a atriilor si secundar a ventriculilor determina golirea inadecvata a atriilor in ventriculi si acumularea progresiva de singe in acestea. In timp singele acumulat in atrii va stagna si forma cheaguri. Cheagurile se pot rupe si elibera in circulatie emboli care vor bloca anumite artere. Daca un trombus va bloca o artera cerebrala rezultatul va fi un atac cerebral.

Simptomele fibrilatiei atriale depind de cit de repede se contracta atriile. Daca ritmul atrial este sub 120 de batai pe minut bolnavul nu va prezenta simptome. Daca ritmul creste peste 120 batai pe minut pacientul va resimti palpitatii si discomfort precordial.

Tratamentul pentru fibrilatia atriala include controlul ritmului atrial. Medicamente care incetinesc ritmul cardiac includ: beta-blocantii, diltiazem, verapamil si digoxina. Netratata fibrilatia atriala poate ajunge la 180 de batai pe minut. Scopul medicatiei este de a aduce ritmul cardiac la mormal, adica mai putin de 90 de batai pe minut in repaus.

Cardioversia este o forma de control a ritmului cardiac prin stimulare electrica a inimii sau prin administrare de medicamente antiaritmice: amiodarona, flecainida, propafenona sau sotalol. Cardioversia electrica este mult mai eficienta decit cea medicamentoasa.
In cazuri rare cind alte terapii sunt ineficiente se opteaza pentru distrugerea nodului atrioventricular prin ablatie cu radiofrecventa printrun electrod introdus in inima.

Atunci cind fibrilatia atriala este transformata in ritm normal exista riscul ca un trombus deja format din atrii sa se rupa si sa formeze emboli care vor pleca in circulatia sistemica si vor bloca diferite artere. Majoritatea bolnavilor la care ritmul cardiac normal a fost restabilit sunt pusi pe terapie anticoagulanta pentru a preveni formarea de trombusi.

Fibrilatia atriala se caracterizeaza prin:
-batai cardiace neregulate
-mult mai rapide decit normalul
-variabile in intensitate.

Clasificarea fibrilatiei atriale

Fibrilatia atriala paroxistica
este caracterizata de episoade recurenta de fibrilatie atriala care dureaza sub 7 zile. Fiecare episod se succeda rapid si dispar fara nici o interventie terapeutica, inima revenind la ritmul normal. Perioada de liniste dintre fiecare episod variaza de la persoana la persoana.

Fibrilatia atriala persistenta se caracterizeaza prin ritm atrial neregulat peste 7 zile consecutive care nu dispare fara tratament. Ritmul cardiac poate fi convertit in unul normal prin cardioversie. Fibrilatia atriala persistenta tinde sa fie recurenta si va reveni la un moment dat dupa cardioversie.

Fibrilatia atriala permanenta
se carecterizeaza prin ritm cardiac neregulat pentru o perioada neprecizata, peste 7 zile. Bolnavii sunt tratati prin cardioversie dar ritmul acestora ramine neregulat

Fibrilatia atriala - aritmie cardiaca


Generalitati


Fibrilatia atriala este o aritmie frecventa ce apare in special la persoane invarsta. In mod normal bataile inimii sunt ritmice. In fibrilatia atriala semnale electrice anormale determina camerele superioare ale inimii, numite atrii, sa tremure sau sa fibrileze. O inima aflata in fibrilatie nu poate pompa tot atat de mult sange ca una normala. Fibrilatia atriala creste riscul pentru accidentul vascular cerebral (AVC). Inima in fibrilatie face ca sangele sa se acumuleze la nivelul atriilor. Aceasta acumulare poate duce frecvent la formarea de cheaguri in atrii. Daca inima pompeaza acest cheag in circulatie, acesta poate ajunge la nivelul creierului. Cheagul poate obstrua fluxul sangelui catre creier, determinand producerea unui accident vascular cerebral. De aceea, medicii specialisti recomanda ca marea majoritate a persoanelor cu fibrilatie atriala sa fie tratate cu warfarina sau aspirina. Aceste medicamente impiedica formarea de cheaguri.

Tratament - Generalitati


Tratamentul fibrilatiei atriale este important din cateva motive, care vor fi discutate in continuare. Un ritm rapid, neregulat, poate afecta miocardul si poate cauza slabirea sau intinderea acestuia. Acest fapt creste riscul dezvoltarii insuficientei cardiace, al aparitiei durerilor precordiale si chiar a infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral. Tratamentul fibrilatiei atriale asigura o viata normala si activa pentru majoritatea pacientilor. Tratamentul acestei afectiuni cuprinde: anticoagulante sau aspirina, medicamente care scad ritmul cardiac si uneori medicamente antiaritmice.

Tratament initial


In cazul in care fibrilatia atriala are un ritm rapid sau determina o scadere importanta a tensiunii arteriale, bolnavul va fi internat pentru tratament de specialitate. Daca fibrilatia atriala nu determina simptome severe, pacientul va fi tratat in serviciul ambulator. In cadrul tratamentului de initiere se incearca convertirea ritmului anormal al inimii in unul normal, fiziologic si uneori este necesara administrarea medicamentelor anticoagulante, pentru a evita formarea cheagurilor si a accidentelor vasculare cerebrale.
Daca fibrilatia atriala se instaleaza in mai putin de 48 ore, pentru a reveni la ritmul cardiac normal (ritm sinusal) se foloseste un procedeu numit cardioversie, care se poate efectua fie cu medicamente, fie cu socuri electrice cu voltaj scazut (cardioversie electrica).
In situatia in care fibrilatia atriala este instalata de peste 48 ore cardioversia are riscul de producere a unui accident vascular cerebral, de aceea este necesara administrarea anticoagulantelor (warfarina) timp de 2 saptamani si abia apoi se incearca cardioversia. Administrarea anticoagulantelor scade riscul de mobilizare a unui cheag de la nivelul inimii spre creier.

Daca nu se cunoaste momentul de debut al aritmiei si nu exista simptome severe (de exemplu starile de lesin) se recomanda administrarea si in acest caz a anticoagulantelor, cateva saptamani inainte de a incerca cardioversia, pentru a preveni aparitia complicatiilor, pentru ca si in aceasta situatie exista riscul de formare a cheagurilor in atrii.
Daca exista simptome severe si nu se cunoaste cu exactitate momentul de debut se incearca restabilirea ritmului sinusal imediat; se foloseste ecocardiograma transesofagiana pentru a evidentia cheagurile intracardiace si in functie de rezultatele acestei investigatii depind actiunile medicale ulterioare: daca nu exista cheaguri de sange se poate incerca cardioversia si se administreaza anticoagulante apoi; daca insa exista cheag anticoagulantele se vor administra inainte de a incerca cardioversia.

Tratament de intretinere


Daca fibrilatia atriala debuteaza brusc, dureaza un timp scurt si dispare de la sine, se numeste fibrilatie atriala paroxistica. Tipic, episoadele de fibrilatie atriala paroxistica survin din ce in ce mai des si dureaza din ce in ce mai mult de fiecare data. Aceasta forma de fibrilatie creste riscul pacientului pentru un accident vascular cerebral. Cand bolnavul are un risc crescut de accident vascular cerebral sunt prescrise anticoagulante administrate pe termen lung, cum este warfarina (Coumadine), pentru a reduce acest risc. Riscul crescut pentru aceasta complicatie este dat de varsta peste 75 de ani, istoric de boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet zaharat si accident vascular cerebral. In cazul in care pacientul are un risc scazut de accident vascular cerebral nu mai este prescrisa warfarina ci se administreaza zilnic aspirina.


Pentru a preveni riscul de recurenta al fibrilatiei atriale paroxistice, se administreaza medicamente care controleaza ritmul cardiac (antiaritmice). Pentru pacientii cu acest tip de fibrilatie, medicii specialisti recomanda ca pacientii sa poarte tot timpul asupra lor medicatie antiaritmica. Astfel, in loc de administrarea zilnica a acestor medicamente, se recomanda administrarea lor la nevoie, intr-o singura doza, atunci cand apar palpitatiile. Pentru unii pacienti sunt oprite astfel recurentele aritmiei, sunt reduse efectele adverse ale medicamentelor si zilele de spitalizare.
In timp, episoadele de fibrilatie atriala, dureaza mai mult si frecvent nu mai dispar de la sine. Aceasta este cunoscuta sub numele de fibrilatie atriala persistenta. Atunci cand fibrilatia atriala este prezenta un timp indelungat, este mai dificil sa se obtina conversia la ritm sinusal. Cand cardioversia nu reprezinta o optiune sau nu e eficienta, sunt administrate medicamente care sa controleze ritmul si frecventa cardiaca si sa previna accidentele vasculare cerebrale.

Medicamente care controleaza frecventa cardiaca
Aceste medicamente sunt administrate bolnavilor care au fibrilatie atriala persistenta. Ele includ beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digoxin. De obicei ele nu induc un ritm normal dar impiedica inima sa bata la un ritm foarte rapid, care poate fi periculos. Majoritatea pacientilor tolereaza un ritm cardiac neregulat daca frecventa este mentinuta intre 60 si 100 batai pe minut. Studii recente au schimbat modul de tratament al fibrilatiei atriale persistente. Aceste studii au demonstrat ca medicamentele care controleaza ritmul cardiac sunt scumpe, frecvent au efecte adverse si nu produc rezultate mai bune decat cele care controleaza frecventa cardiaca. Grupul studiat a cuprins persoane invarsta, cu risc de accident vascular cerebral care nu aveau simptome severe.
Medicamente care controleaza ritmul cardiac
Acest tip de medicamente este inca considerat valoros in tratamentul fibrilatiei atriale. Daca simptomele persista in ciuda administrarii medicamentelor ce controleaza frecventa cardiaca, sunt administrate medicamente care controleaza ritmul cardiac. Aceste medicamente determina revenirea la ritm sinusal si previn recurenta fibrilatiei atriale.
Medicamente anticoagulante
Majoritatea pacientilor cu fibrilatie atriala trebuie sa ia warfarina pentru a preveni formarea cheagurilor de sange. Numeroase studii au demonstrat ca administrarea warfarinei previne accidentele vasculare cerebrale si salveaza vieti, in cazul persoanelor care au un risc mediu sau inalt de accident vascular cerebral. Un istoric de hipertensiune arteriala, diabet, insuficienta cardiaca, atac ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral, defineste un risc crescut pentru accidentul vascular cerebral. Persoanele cu risc scazut pentru aceasta complicatie sau cei ce nu pot lua warfarina vor lua zilnic aspirina.

Tratament in cazul agravarii bolii


Unii pacienti cu fibrilatie atriala nu isi modifica ritmul cardiac sub tratament cu medicamente ce controleaza ritmul si frecventa cardiaca. Ei continua sa aiba un ritm cardiac rapid si neregulat. In aceste cazuri se recomanda uneori o procedura nechirurgicala numita ablatie prin cateter cu radiofrecventa (se introduce un fir subtire printr-o vena din zona inghinala care e dirijat inspre inima; uneori poate fi identificata zona atriala care elibereaza impulsurile electrice anormale si determina fibrilatie atriala; un dispozitiv atasat in varful firului emite energie de radiofrecventa ce genereaza caldura si distruge aceste zone). Dupa acest procedeu este necesar frecvent, implantarea unui dispozitiv de pace-maker (dispozitiv care emite impulsuri electrice in tesutul cardiac determinand un ritm cardiac normal si stabil). In alte cazuri e necesar un tratament mai invaziv. Energia de radiofrecventa e folosita pentru a distruge intregul nodul atrioventricular. Acesta controleaza transmiterea impulsurilor intre camerele superioare si inferioare ale inimii. Distrugerea lui impiedica propagarea impulsurilor electrice spre camerele inferioare (ventricule).

Dupa aceasta procedura este necesara implantarea unui dispozitiv permanent de pace-maker si tratament anticoagulant cu warfarina. Ablatia prin cateter este cea mai eficienta procedura in tratarea fibrilatiei atriale paroxistice. La pacientii cu fibrilatie atriala persistenta sau cronica, eficienta sa este redusa. Ablatia prin cateter are unele riscuri si trebuie efectuata doar la pacientii care continua sa fie simptomatici in ciuda altor tratamente. Odata cu acumularea de experienta si avansarea tehnologiei, acest procedeu va deveni tratamentul preferat in fibrilatia atriala.
Devin disponibile noi proceduri, care se bazeaza pe crearea unor cicatrici la nivelul miocardului care blocheaza impulsurile electrice in exces. Se foloseste dupa operatii pe cord deschis si sunt rezervate pacientilor cu simptomatologie severa si operatii pe cord din alte motive, datorita riscurilor pe care le implica. Se dezvolta de asemenea, proceduri mult mai putin invazive si care necesita un timp mai scurt de refacere al pacientului decat dupa operatiile pe cord deschis.

Evolutie si riscuri


Fibrilatia atriala asociata bolilor cardiace
Bolile cardiace ca hipertensiunea arteriala, valvulopatiile si boala coronariana, reprezinta cea mai frecventa cauza de fibrilatie atriala. Majoritatea acestor pacienti au peste 65 de ani si de aceea tratamentul fibrilatiei este mai dificil. Initial bolnavii au fibrilatie atriala paroxistica. Episoadele paroxistice dispar de la sine. Ele pot dura de la cateva secunde la cateva saptamani si pot fi simptomatice. Episoadele de fibrilatie atriala paroxistica pot reapare dupa saptamani sau ani, desi, de obicei, boala progreseaza devenind persistenta si nu mai dispare de la sine. In acest caz, poate fi incercata o procedura numita cardioversie, folosind fie medicamente fie socuri electrice cu voltaj scazut (cardioversie electrica) pentru a restabili ritmul normal. Decizia de cardioversie trebuie luata in functie de intensitatea simptomelor si durata episoadelor de fibrilatie. Daca conversia nu poate fi practicata sau daca ritmul sinusal nu persista, se folosesc medicamente ce controleaza ritmul cardiac si previn transformarea acestuia intr-un ritm rapid, periculos. Unii pacienti necesita tratament continuu, pentru ca dezvolta simptome ca: dispnee, slabiciune, lipotimie (stare de lesin).
Fibrilatia atriala izolata
In cazuri rare cauza fibrilatiei atriale ramane neidentificata. Fibrilatia atriala izolata apare mai frecvent la persoane cu varsta sub 65 ani. De multe ori dispare de la sine sau poate fi tratata cu usurinta. Poate progresa spre fibrilatie atriala permanenta in aproximativ 20% din cazuri. Poate fi necesar tratament daca ritmul rapid cauzeaza disconfort, stare de slabiciune sau alte simptome greu de suportat. Persoanele peste 75 ani cu fibrilatie atriala izolata au risc pentru accidente vasculare cerebrale si au nevoie de tratament cu anticoagulante ca warfarina (coumadine). Fibrilatia atriala apare frecvent dupa chirurgia cardiaca si poate creste riscul aparitiei complicatiilor. De obicei tratamentul este urmat de restabilirea ritmului sinusal in aproximativ 2 luni de la externare.
Riscul de accident vascular cerebral
Fibrilatia atriala creste riscul de a dezvolta un accident vascular cerebral. Atunci cand sangele nu este complet evacuat din atriu din cauza frecventei crescute, se pot produce cheaguri in sangele ce stagneaza in aceasta zona. Cheagul se poate deplasa prin torentul de sange pana la creier, unde poate produce un accident vascular cerebral. Persoanele cu fibrilatie atriala si fara valvulopatii au risc de 6 ori mai mare de accident vascular cerebral decat persoanele fara fibrilatie atriala. Riscul creste si mai mult daca exista o valvulopatie si de asemenea, creste cu inaintarea in varsta, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, accident vascular cerebral sau accident ischemic tranzitor in antecedente. Medicamentele anticoagulante reduc mult riscul formarii cheagului si al aparitiei accidentului vascular cerebral. Daca fibrilatia atriala nu este tratata, cu timpul poate duce la afectarea inimii si poate cauza complicatii serioase ca infarctul miocardic sau insuficienta cardiaca.

Profilaxie


Un stil de viata sanatos, nutritia corecta, tratamentul hipertensiunii precum si alte masuri pot preveni fibrilatia atriala, prin protectia oferita impotriva bolilor cardiace. Se recomanda oprirea fumatului, inlaturarea stresului, exercitii fizice si controlul tensiunii arteriale. Medicii specialisti recomanda de asemenea, cel putin 2 mese care sa contina preparate din peste pe saptamana, in special somon, ton sau pastrav. Un studiu recent a demonstrat ca pestele prajit sau preparat in cuptor, poate scadea riscul de aparitie a fibrilatiei atriale. O alta recomandare este evitarea medicamentelor, a alcoolului, a cofeinei si nicotinei.
Daca valvele sunt insuficiente sau protezate, se recomanda tratamentul antibiotic pentru a reduce riscul infectios, dar numai la recomandarea medicului. Dezvoltarea unei infectii cardiace poate fi cauza de fibrilatie atriala. Pentru ca fibrilatia atriala creste riscul de accident vascular cerebral si multi bolnavi nu devin simptomatici, Asociatia Americana pentru Accidente Vasculare Cerebrale recomanda ca toti bolnavii in special cei peste 55 ani si cei cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale, sa efectueze lunar controale ale frecventei cardiace.

Mod de viata al pacientilor cu fibrilatie atriala


Deoarece fibrilatia atriala este frecvent rezultatul unei afectiuni cardiace, este necesar un stil de viata care sa favorizeze mentinerea unei inimi sanatoase intr-un corp sanatos:
-oprirea fumatului este cel mai important pas in prevenirea bolii coronariene
-controlul valorilor colesterolului poate fi realizat prin dieta, miscare si la nevoie medicatie
-controlul tensiunii arteriale se realizeaza prin o dieta saraca in sare, grasimi si grasimi saturate, exercitiu fizic, scaderea consumului de alcool si daca este nevoie medicatie
-consumul mai frecvent de preparate din peste; medicii specialisti recomanda de asemenea, cel putin 2 mese care sa contina preparate din peste pe saptamana, in special somon, ton sau pastrav; un studiu recent a demonstrat ca pestele prajit sau preparat in cuptor poate scadea riscul de aparitie a fibrilatiei atriale
-evitarea consumului de alcool, cofeinei sau stimulante ca si cocaina sau methamfetaminele; trebuie avut in vedere faptul ca unele ceaiuri sau leacuri babesti contin substante care pot determina fibrilatia atriala
-exercitiul fizic are numeroase efecte pozitive: controlul greutatii corporale, reducerea nivelului de colesterol plasmatic, controlul tensiunii arteriale, controlul glicemiei in diabetul zaharat, reducerea trigliceridelor, induce o stare de fericire si creste forta musculara
-reducerea stresului utilizand metode alternative ca yoga, meditatia, procedee de biofeedback.
Tratamentul anticoagulant
Se impun unele precautii in timpul administrarii de anticoagulante:
-medicamentele trebuie administrate la aceiasi ora in fiecare zi; daca se omite una din doze trebuie contactat medicul specialist
-nu trebuie schimbat tipul de medicament decat la indicatia medicului specialist
-sa nu se foloseasca alte medicamente decat cele indicate, mai ales daca ele contin aspirina
-este indicat ca pacientul sa poarte o bratara medicala, in care sa fie specificat ca este sub tratament anticoagulant
-este important ca atunci cand este efectuat un consult medical de alta specialitate sau cand pacientul urmeaza un tratament stomatologic, bolnavul sa informeze acesti medici ca urmeaza tratament cu warfarina
-bolnavul trebuie sa fie instruit, sa identifice semnele unei sangerari si sa se prezinte la medic in acest caz
-se vor efectua investigatii regulate pentru a masura timpul de coagulare (test care masoara timpul necesar sangelui pacientului sa coaguleze si se numeste timp de protrombina)
-dieta pacientului este bine sa fie una echilibrata, nu se vor face modificari bruste ale aportului de mancare in general, si ale celui de alimente bogate in vitamina k (vitamina K interfera cu actiunea anticoagulantelor, crescand riscul de sangerare) in special; aceste alimente sunt broccoli, varza, sparanghel, laptuca si spanac

-medicul trebuie anuntat daca pacientul nu poate manca cateva zile, daca prezinta dureri gastrice (durere de stomac), febra, diaree
-este important sa se evite consumul de alcool si daca totusi se consuma, sa se faca in cantitati moderate, deoarece alcoolul scade efectul anticoagulantelor si afecteaza puterea de coordonare si echilibrul, crescand riscul de aparitie al traumatismelor
-este benefica intreruperea fumatului deoarece nicotina interfera cu actiunea in organism a medicamentelor anticoagulante si creste riscul de formare a cheagurilor de sange
-pacientul trebuie instruit sa evite activitatile in care riscul de aparitie a traumatismelor este crescut, ca de exemplu schi-ul, fotbalul si alte sporturi de contact (traumatismele pot avea ca urmare sangerarea excesiva, daca survin in cursul tratamentului cu anticoagulante)
-este bine ca locuinta si locul de munca sa fie amenajate in asa fel incat sa previna caderile.
Deoarece fibrilatia atriala creste riscul de accident vascular cerebral si majoritatea celor cu fibrilatie atriala sunt asimptomatici, Asociatia Americana pentru Accidente Vasculare Cerebrale recomanda ca intreaga populatie, mai ales cei peste 55 ani sa isi controleze frecventa cardiaca o data pe luna.

Tratament medicamentos


Decizia de administrare a medicamentelor in fibrilatia atriala se ia in functie de cauza aritmiei si de riscul de a dezvolta complicatii. Atunci cand cauza aritmiei este o boala cardiaca, tratamentul va fi unul de durata.
Medicamentele care controleaza frecventa cardiaca sunt administrate bolnavilor care au fibrilatie atriala persistenta. Ele includ beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digoxin. Studii recente au demonstrat ca aceste medicamente sunt preferabile celor antiaritmice, ca tratament de initiere pentru unele persoane, in special cele invarsta cu risc de accident vascular cerebral. Tot aceste studii au aratat ca medicamentele antiaritmice sunt scumpe, au frecvent efecte adverse si nu produc rezultate mai bune la acest grup de pacienti. De obicei medicamentele care controleaza frecventa cardiaca nu induc un ritm normal, dar impiedica inima sa bata la un ritm foarte rapid care poate fi periculos. Majoritatea pacientilor tolereaza un ritm cardiac neregulat daca frecventa este mentinuta intre 60 si 100 batai pe minut.
Medicamentele care controleaza ritmul cardiac (medicamente antiaritmice), ca de exemplu ibutilide (corvert) sunt folosite uneori in incercarea de a reveni la ritmul sinusal. Ele sunt folosite atunci cand medicamentele care controleaza frecventa cardiaca nu pot induce ritmul sinusal. Medicamentele anticoagulante, ca de exemplu warfarina (coumadine) sunt indicate celor cu fibrilatie atriala care au risc moderat sau crescut de accident vascular cerebral.
De retinut!
Unele din medicamentele de mai sus sunt folosite pentru a trata boala coronariana, infarctul miocardic si hipertensiunea arteriala. Un nou medicament anticoagulant numit ximelagatran, este testat pentru a vedea daca este la fel de eficient ca warfarina, daca reduce riscul de accident vascular cerebral si daca administrarea lui este sigura. Avantajul acestui medicament este ca in timpul administrarii nu este necesar sa se supravegheze timpul de coagulare sau tatonarea (tratamentul nu se face cu o doza standard de warfarina ci se incepe cu o doza mica care se creste treptat pana se ajunge la efectul dorit) dozelor administrate ca in cazul warfarinei.

Tratament chirurgical


Tehnica chirurgicala prin care se produc cicatrici in miocard pentru a impiedica transmiterea impulsurile anormale de la atrii la ventriculi ("maze procedure") este una din optiunile terapeutice in fibrilatia atriala. De obicei tehnica chirurgicala este luata in considerare abia dupa ce s-a incercat fara succes terapia medicamentoasa si ablatia cu cateter de radiofrecventa sau daca pacientul este oricum supus unei interventii chirurgicale pentru alte boli, cum sunt inlocuirea valvei mitrale. In aceasta situatie cele 2 proceduri sunt efectuate in acelasi timp.

Alte tratamente


Cardioversia electrica este folosita frecvent in incercarea de a restaura ritmul sinusal, daca aritmia nu dispare de la sine sau daca este acompaniata de simptome deranjante. Daca fibrilatia atriala a debutat recent si este prezenta de mai putin de 48 de ore, sunt luate in considerare conversia electrica sau medicamentele antiaritmice. Daca fibrilatia atriala este prezenta de mai mult de 48 ore este posibil ca in atrii sa se fi format cheaguri de sange. Conversia ar putea determina cheagurile sa se deplaseze in curentul de sange si sa ajunga la creier unde sa determine un accident vascular cerebral. In acest caz se administreaza anticoagulante pentru a reduce riscul de producere a accidentului vascular cerebral si abia apoi se incearca cardioversia. Daca, insa simptomele sunt severe (tensiune arteriala foarte scazuta) se va incerca cardioversia imediat. In aceasta situatie se foloseste ecocardiografia transesofagiana pentru a indentifica cheagurile care se formeaza in interiorul inimii. Daca aceasta investigatie nu evidentiaza cheaguri se realizeaza cardioversia si apoi se urmeaza tratament anticoagulant pentru 3 saptamani. Daca simptomele persista dupa cardioversie, exista 2 feluri de proceduri ce folosesc ablatia prin cateter. Acestea folosesc energia de radiofrecventa pentru a distruge ariile din atrii care determina bataile neregulate ale inimii sau se distruge nodulul atrioventricular. Daca este distrus acest nodul va fi necesara implantarea unui dispozitiv de pace-maker permanent.


Coşul de cumpărături
Coşul de cumpărături este gol

Căutare

Calendar
«  Decembrie 2016  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator


  • Copyright © PROIECTMDB RODICA 2016
    Găzduire site gratuită — uCoz